Rochia si istoria piesei vestimentare definitorii in stilul feminin

In garderoba oricarei femei exista cateva piese vestimentare ce o ajuta sa iasa din anonimat cu orice ocazie. De cele mai multe ori acestea sunt reprezentate de mult indragitele rochii, indiferent de tipul lor si de sezonul caruia ii sunt dedicate. Purtam rochii pentru ca acestea sunt marca femininatii, prin ele ne exprimam cel mai bine, sunt prietenele noastre de nadejde si solutia salvatoare in orice situatie.

Este un obiect vestimentar cu o istorie destul de complexa, despre care nu toti cunosc informatii prea multe. Modul in care a evoluat, cum a aparut, cum se raportau la aceasta in trecut pentru a ierarhiza femeile in societate, dar si pentru a deduce mentalitatea si conceptiile unei persoane – toate sunt aspecte interesante, ce ar putea oferi o cu totul alta perspectiva asupra acestui element indispensabil garderobei feminine.

Istoria rochiei – marca feminitatii si piesa indispensabila in garderoba femeilor

In Egiptul antic, acest articol de vestimentatie s-a dezvoltat ca o modalitate de a promova dezgolirea trupului. Cel dintai model aparut aici avea lungimea pana la nivelul gleznelor, iar materialul utilizat in confectionarea lui era inul. Se avea in vedere innodarea materialului sub zona bustului pentru a oferi purtatoarei un plus de sustinere. In ceea ce priveste manecile, acestea se lungeau pana la incheietura mainii.

Ulterior, a aparut un model ce se prindea in zona umerilor si este foarte asemanator cu furoul purtat in prezent. Era perioada in care se promova goliciunea corpului, insa nu era deloc vazuta ca un act de indecenta. Dovada in acest sens o face chiar si tipul de rochie purtat de slujnice, care purtau numai fusta, neacoperind bustul.

Desigur, situatia nu era aceeasi peste tot. Spre exemplu, in India exista sari-ul specific, ce se infasura in jurul corpului in diverse moduri. In China insa nu era permis ca rochiile sa incurajeze in vreun fel imaginatia. In fapt, femeile care locuiau in zone rurale purtau pantaloni.

De asemenea, in Japonia lucrurile stateau diferit in privinta rochiilor, dupa statutul ocupat de femei in societate. Daca cele de la tara lucrau pamantul la bustul gol, cele din inalta societate purtau binecunoscutul kimono din matase. Suprapunerea lor reprezenta un semn de eleganta pe atunci.

In Grecia antica rochia pe care o purtau femeile era reprezentata de o tunica – vesmant simplu sau mai complex, dupa statutul social. Preotesele si doamnele din inalta societate se remarcau prin lux si prin complexitatea podoabelor.

In Evul Mediu deja vestimentatia femeilor trecea printr-un proces complex de emancipare laica. Rochiile erau dotate cu trene si permiteau intrezarirea gleznei. Se purta decolteul de tip V, fiind incurajata prinderea materialului exact sub bust. In perioada Renasterii insa s-au produs cele mai remarcabile schimbari, cand s-a impus in designul vestimentar corsajul si crinolina. In fapt, aceasta din urma a fost introdusa in moda de o infanta a regelui Spaniei, ce dorea sa estompeze proeminenta soldurilor.

Din cauza ca aceasta masura favoriza cresterea diametrului in zona soldurilor, apareau mereu tot felul de dificultati in miscare. Au aparut apoi mantiile, in combinatie cu diverse ornamente si accesorii ce erau specifice fiecarei zone. Aceastea putea sa difere si in functie de statutul social. Manecile se puteau detasa, erau fie bufante, fie impodobite cu perle, pietre pretioase si asa mai departe.

Ulterior a devenit o moda nelipsita binecunoscutul corset. Purtarea lor a fost cea mai apreciata in Italia, de unde a si plecat trendul in jurul secolului al XVI-lea. Avea scopul de a oferi bustului o forma proeminenta, fiind realizat din benzi metalice, prinse in balamale.

In secolul al XV-lea se relanseaza trena, de catre fiica regelui Ludovic, tot ca si in cazul crinolinei. Intentia era de a ascunde diverse asa zise defecte, precum picioarele groase. Mai tarziu, acest element marcheaza statutul social al femeii, recordul in lungime fiind al reginei Ecaterina a II-a, ce a etalat la propria incoronare o trena de 70m.

Incepand din secolul al XVI-lea a fost readus fastul tinutelor ce nu puneau accent pe lungime, ci pe aspectul atragator al siluetei feminine. In prezent, se cunoaste statutul acestei piese vestimentare – o regasiti intr-o atat de mare varietate de modele incat decizia de a opta pentru un numar limitat este una care se ia mereu cu dificultate.